Poezie 1

Și stau așa și merg pe drum
Cu-atenția pe mine
Sunt în tăcere ș-acum
Un gând răsare-n minte
Eu stau, cu calm și îl privesc
Cum el se desfășoară
Ești tu în el și te-oglindești , o tânără fecioară.
Gândul primește-atenție și mi te creionează
Frumoasă ești, dar tot aievea-i oare
Mintea mea prinde ideea, ș-adaugă culori frumoase
Eu stau atent, iluzia m-amuză tare
Nu ești reală, ești un gând,
O ceață ce plutește peste mare
Căci m-am uitat în mine-adânc
Să văd acolo cine Sunt, Una cu tine, oare?
Lumina cristică din mine te-a spulberat biet gând
Credeai că ești real, când colo, te-ai prăbușit tăcând.

O, știu acum, că aș putea o odă să-ți dedic
În slăvi să te ridic acuma eu nu o fac, căci pic.
Nu pot acum să cad în hău, pot doar să te ridic
De vrei să vii tu sus la noi, căci jos nu e nimic.
Nu te uita la trup, la minte și nici măcar la sentimente
(minte... simță-minte... cine simte)
Tu ești mai mult de-atât știi bine
Nu sta acolo, hai cu mine
Căci Eu sunt Tu și Tu ești Eu, două lumini ce Una îs
Ele se văd, par separate, dansează și văd că nu-s.