luni, 2 septembrie 2013

Adu-ți aminte că ai fost, ești un copil

Viața mi-a arătat că noi ne-am născut părinți.
Pentru așa ceva nu există școală sau clase speciale la școală.
Subit, ne "trezim" în această piesă de teatru - viața - caracterului nostru i s-a mai dat un rol - acela de părinte.
Imediat, știm ce e bine și ce trebuie să facă, să știe, cum să se poarte copilul, etc. și cum să ne purtăm noi, ce decizii să luăm, etc.
Nu știm nimic!
Este doar un alt program care se activează la momentul apariției pe lume a copilului.
În același timp, dacă am fi atenți am observa că de fapt avem și știm tot. În orice situație de "criză", ne aducem aminte și găsim rezolvarea.
Este un program ca oricare altul care ne hrănește ego-ul, iar mintea ne dă de obicei motivele necesare: totul pentru copilul meu, orice ar fi ma sacrific pentru copilul meu, fac orice pentru binele lui...
Serios?! Sau doar ne hrănim altă fațetă falsă, alt ego?!
Cum te porti atunci cu copilul altuia, care nu mai e asa bun ca al tau, asa destept, asa frumos ?!
Ne amăgim în visul nostru cu vorbe gen: așa făceam și noi, sau, de la el vreau ce-i mai bine, ce-i mai bun ...
Ceea ce îl învăț eu e cel mai bine pentru el. Serios? Chiar credem cu adevărat asta? Sau vrem de fapt să ne educăm tot pe noi...
De câte ori nu ne-am dat noi cu stângul în dreptul, de câte ori nu am regretat deciziile luate, atunci cum să credem că știm ce e mai bine pentru copii.
Să-i învățăm libertatea, să-i dezvățăm de limitele noastre personale sau colective, să-i învățăm pacea, iubirea, recunoștința pentru această lume, pentru tot ce sunt ei.
Sau să învățăm de la ei libertatea, pacea, iubirea inocentă, etc.; de fapt, să ne aducem aminte, că doar am fost și noi copii.
Cum să educi sau să înveți pe cineva ceva ce tu nu ești, ceva ce tu nu respecți, ceva ce tu nu crezi.
Cum să te educi pe tine
Adu-ți aminte că ești fiul lui Dumnezeu, poți măcar asta? Ești precum Tatăl și Mama ta.
Copilul tău e la fel ca tine. Tu ești la fel ca Părinții tăi. Un creator plin de iubire, fără limite, dornic de a experimenta viața în această formă, în toate modurile posibile.
Copilul tău iubește o plantă, un copac, o piatră, un animal, orice, direct, pur și simplu, fără nici un alt gând.
Se suie in vârful copacului, se bucură de toată această experiență. La fel ca tine, la vârsta lui.
Ești copil, aaa atunci suntem prieteni, hai să ne jucăm.
Ai uitat, am uitat. Să ne aducem aminte, să iubim, să fim în pace, să dăm deoparte toate programele.
Putem? Vrem? Cât suntem de constienți?
Adu-ți aminte ești fiul lui Dumnezeu. Adu-ți aminte cât este de liber, fără limite, plin de iubire și iertare fiul lui Dumnezeu.
Orice ai experimenta, ai face, ai crea ... ești copilul lui Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu